Fiți dar împlinitori ai Cuvântului și nu numai ascultători, înșelându-vă pe voi înșivă. Pentru că, dacă cineva este ascultător al Cuvântului și nu împlinitor, acesta seamănă cu un om care-și privește fața firească într-o oglindă: pentru că s-a privit pe sine și a plecat și a uitat îndată cum era.
Iacov 1.22-24/>
Cuvântul lui Dumnezeu este ca o oglindă, în care ne vedem exact așa cum suntem, nu cum ne place să credem că suntem. Cuvântul însă este mai mult decât o oglindă, căci el nu doar reflectă ceea ce suntem în exterior, ci pătrunde în inimile noastre, pentru a da pe față ceea ce este acolo.
Obișnuim noi să uităm complet cum arătăm, după ce ne privim în oglindă? Nu! Totuși dovedim de multe ori o lipsă de memorie, după ce Cuvântul lui Dumnezeu ne-a arătat cum suntem în realitate. În loc să punem la inimă seriozitatea stării noastre, trecem cu ușurătate peste ea prin raționamente lipsite de onestitate, precum cel prin care încercăm să ne convingem că Scriptura vorbește despre alții, nu despre noi.
